Make your own free website on Tripod.com

Daniela

La un pahar... de urina

Home
Carti
(C)opyright Sign
Invata engleza
Dictionar japonez-roman de termeni poetici
Diverse
Legaturi
Contact

La un pahar… de urina
 
 
O echipa de cercetatori din Singapore au inventat o baterie pe baza de urina, de marimea unei carti de credit. Dr. Ki Bang Lee, de la Institutul de Bioinginerie si Nanotehnologie, sustine ca o picatura de urina genereaza 1.5 volti, echivalentul necesar unei baterii AA. Acesta crede ca o versiune mai mica a acesteia ar putea fi folosita, in caz de urgenta, in telefoanele mobile… dar pana la acceptarea acestei medote pe scara larga hai sa ne concentram –un pic- asupra lichidului cu pricina.

Cand organismul are nevoie de apa semnalul e dat de senzatia de sete. Pentru a sti daca bem suficienta apa putem verifica culoarea urinei: cand aceasta este galbuie si mirosul e fad sau usor aromatic, totul e in regula; daca devine inchisa la culoare e timpul sa bem lichide. Urina devine tulbure cand contine puroi, sange, mucus, albumina sau in cazul eliminarii sporite de saruri. Dar e bine sa vizitam un specialist inainte de a ne alarma, caci colorarea urinei nu este neaparat un semn de ingrijorare. Uneori, numai mancand sfecla rosie, mure, coacaze negre sau rubab poate duce la colorarea urinei in rosu, in timp ce urina verde-albastruie pate fi un semn ca pacientul bea prea multa apa de gura…

Vechii egipteni erau cunoscuti ca maestri in analiza urinei, ei reusind sa afle sexul fatului din urina femeilor gravide. Romanii foloseau urina ca inalbitor in curatirea hainelor, sau ca inalbitor de dinti. Medicii din antichitate examinau urina pe baza caracterelor sale fizice (cantitate, culoare, tulbureala, sange, cheaguri, spuma, sediment) si stabileau diagnosticul si chiar prognosticul bolilor. Tamaduitorii aztecii  o utilizau pentru a curata ranile externe in prevenirea infectiilor si o administrau ca bautura in ameliorarea durerilor de stomac. Proprietatile medicinale au fost observate si in India si China, iar “cura de urina”  facea parte din medicina holistica. In Japonia obisnuia sa fie vanduta taranilor, care o prelucrau in procesul  de fertilizare a pamantului. In evul mediu “uroscopistii” sau “prorocitorii de urina” puneau diagnosticul bolilor numai pe baza examenului vizual al urinii. In timpul Primului Razboi Mondial, germanii au experimentat numeroase gaze nocive, dar dupa primele atacuri germane cu clorina, trupele Aliatilor au fost dotate cu masti cu vata imbibata in urina – deoarece amoniacul din ea neutraliza clorina.

Dr. Carole Foot, o australianca, specialista in terapie intensiva, e de parere ca urina este o ustensila extrem de folositoare in spital. De exemplu, propofol, unul dintre seditivele de uz comun utilizat in tehnica anestezica, coloreaza urina in roz daca administrarea dozei este corecta, si verde daca pacientul primeste o doza pre mare. De asemnea, antibioticul rifampicin (folosit uneori in tratarea tuberculozei), da urinei si altor secretii, incluzand lacrimile, culoarea portocalie – daca acesta este absorbit cum trebuie.

 95% din urina este apa, 2.5% uree si 2,5% o amestecatura de minerale, sare, hormoni si enzime. In 1975 dr. A.H. Free, in cartea sa: “Urinalysis in Clinical Laboratory Practice”,  spune ca micile cantitati de toxice gasite in urina nu sunt suficient de puternice pentru a dauna corpului. Cand cineva isi bea propria urina, aceasta nu merge direct in sange, ci prima data in sistemul digestiv -de unde ingredientele sunt sortate; dupa care elementele folositoare sunt reciclate, iar toxinele evacuate. Urina, ca produs derivat din sange, devine cu atat mai pura cu cat este mai mult recilata. Astfel, cu cat sangele este mai curat, cu atat urina este mai curata, si vice-versa; iar aceasta este in linii mari pledoaria adeptilor terapiei prin urina. Fiindca sarcina sistemului imunitar este de a debarasa corpul uman de substantele nefolositoare sau de agentii externi daunatori, in timpul bolii, cand aceste substante ajung la tesutul celular sanatos, sangele devine mai viguros, activitatea leucocitelor (globulelor albe din sange) creste, si pacientul –uneori, fara medicamente- se insanatoseste. Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de auto-inoculare sau auto-vacinare si poate fi perceput ca metoda de vindecare din natura. Prin urmare, terapia cu urina, poate fi asociata acesteia: anumite substante care au fost respinse de corp, unele care sunt produse de boala, sunt reintroduse in cantitati mici. Acestea se reabsorb in sange, iar sistemul imunitar reactioneaza pe masura, intarindu-l. 

Din acest punct de vedere, daca ne incumetam, dimineata, dupa micul dejun, poate ca n-ar fi rau sa inchinam un pahar de urina in sanatatea noastra!?
 
 
Daniela MMVI