Daniela

Graffiti si testoteronul

Home
Carti
(C)opyright Sign
Invata engleza
Dictionar japonez-roman de termeni poetici
Diverse
Legaturi
Contact

Graffiti si testoteronul
 
La un centenar de la descoperirea desenelor de la Altamira, arheologia romaneasca avea sa descopere picturile rupestre din pestera Cuciulat. In arta parietala de aici aflam – si - silueta unui cal, realizat intr-o culoare rosie-caramizie.
Temele cele mai des intalnite in pesterile desenate sunt animalele salbatice (bizon, cal, zimbru, cerb), urme de maini umane (copil fiind, va amintiti desenandu-va conturul mainii pe hartie?), precum si modele abstracte. Picturile sunt desenate in rosu si galben ocru, hematita, oxid de magneziu si carbune. Cercetatorii au diferite opinii referitoare la aparitia acestei arte. Unii sunt de parere ca picturile fac parte din magia vanatorii (aceasta teorie neexplicand aparitia animalelor de prada -le si urs); altii cred ca picturile sunt facute de samani intrati in transa.
Anul trecut, profesorul Guthrie, R. Dale publica cartea “The Nature of Paleolithic Art” (Natura artei din paleolitic). Utilizand tehnici moderne folosite in criminalistica, paleologul a interpretat amprentele si a ajuns la concluzia ca: "artistii au fost persoane de toate varstele si de ambele sexe, nu doar artisti-samani experimentati" – in mare masura, baieti intre 9 si 17 ani. Urmele studiate au fost atat urme negative, in care artistii au pus mana peste picturi sau au ramas impregnate pe lut, cat si pozitive, in care artistii s-au manjit in mod deliberat pe maini cu culori sau namol si au pictat in felul acesta.
In perioada romana, inscriptiile sau desenele gasite pe peretii de morminte, ruine, sau orice suprafata, fara permisiunea proprietarului, erau cosiderate vandalism si au fost denumite graffiti. De exemplu, pe zidurile din Pompei se pot citi tot felul de citate din autori celebri (precum Virgil) – scrise cu greseli ortografice, nume (bordelul CIL VII, 12, 18-20 contine 120 de graffiti, cu numele prostituatelor si a clientilor), insulte, farmece, declaratii de dragoste, sau politice – iar acest ‘curent’ continua de-a lungul timpului.
Odata cu urbanizarea pe scara larga, in multe regiuni, gastile isi lasau urmele pe ziduri, in scopul de a-si ‘marca’ teritoriul. La sfarsitul secolului XX, aceste practici erau facute de indivizi care nu faceau parte din gasti, ci lucrau pe cont propriu, de dragul “artei”, considerandu-se graffiti-artisti sau graffiti-scriitori.  Se pare ca promotorul acestei ‘noi’ forme, “Cornbread” din Philadelphia, a incercat  -astfel- sa atraga atentia unei fete de care era indragostit, dar curand, sfera de interes i s-a largit…
Ei bine, atat desenele rupestre cat si graffiti sunt realizate -in principal- de catre tineri ce vor sa impartaseasca lumii propriile experiente si trairi. Graffitistii preistorici (sic! - atunci cand desenau (sau) participau la vanatoarea unui bizon ori zimbru din Pleistocen) preferau sa reprezinte fascinanta lume inconjuratoare; cei contemporani (care deseneaza sau conduc o masina sport ori un avion de vanatoare): auto-promovarea… si in ambele cazuri acestia trebuie sa fi fost/fie coplesiti de emotie, cu bataile inimii intetite, cu nivelul de adrenalină crescut si cu pupilele dilatate.
 
Daniela MMVI